Deliver me…

 

„Deliver Me”

Deliver me, out of my sadness
Deliver me, from all of the madness
Deliver me, courage to guide me
Deliver me, strength from inside me

All of my life I’ve been in hiding
Wishing there was someone just like you
Now that you’re here, now that I’ve found you
I know that you’re the one to pull me through

Deliver me, loving and caring
Deliver me, giving and sharing
Deliver me, the cross that I’m bearing

********************

Iata-ne, aproape 7 miliarde de suflete trezite la constiinta, ce ne gasim in plina bezna a unei nopti lungi, stand de unii singuri pe o insula, despre care stim ca se va scufunda, incet dar sigur, pana la venirea diminetii. Exista credinta unei salvari, ca un Vapor ancorat  pe undeva printr-un golf departat al insulei. Dar cum sa-l gasesti, scrutand orizontul, in bezna de smoala?

Unele dintre suflete s-au adunat in grupuri mai mici sau mai mari, fiecare arborand cate o pancarta in jurul careia stau adunati. Cele mai multe suflete stau adunate in jurul uneia dintre astfel de pancarte,  spunand ca ele sunt cele care nu trebuie sa mearga sa caute Vaporul, intrucat va veni insusi Capitanul Vaporului la ei –  si numai la ei – care ii va indruma spre salvarea de pe insula. Ba chiar se uita la toti ceilalti cu compatimire, vazandu-i ca si abandonati furiei apelor…

In jurul unei alte pancarde stau iarasi multe suflete, care spun ca salvarea nu vine cu Vaporul, ci odata cu moartea, imediat dupa scufundarea insulei. Si ca vor ajunge negresit pe o insula a belsugului si abundentei.

Si sunt foarte multe astfel de grupuri de suflete, fiecare crezand in altceva. Atat de multe, ca nici nu poti sa le mai asculti credintele… Si astfel, cele mai multe dintre suflete stau in bezna, asteptand…

Sunt si foarte multe alte suflete care nu cred in existenta unui Vapor, resemnandu-se calmi cu ideea disparitiei dupa scufundarea insulei, si multumindu-se cu bucuria trairii a doar acestei lungi nopti.

De undeva, dintr-un colt mai inalt al insulei, ar putea fi vazute licarind cateva lumini ale catargului unui vapor real, iar daca sufletele s-ar osteni sa urce pana acolo, l-ar putea zari si porni cu totii inspre el. Dar cum sa porneasca intracolo, urcand dealul cunoasterii adevarului eliberator, daca fiecare dintre suflete au grele pietre legate de picioare?…

Aici, in varful acesta de deal sta parasita o pancarta veche si mancata de vreme, pe care de mii de ani sta scris cu litere maronii – ce au fost candva rosii sangerii – dar care acum abia de se mai zaresc: „Pe aici este calea, adevarul si viata!” Dar sufletele nu au mai urcat de mult pana la vechea pancarta, si au uitat cu totii cuvintele scrise pe ea. Tot ce au reusit sa pastreze este imaginea pancartei, care seamana mult – insa doar ca si forma – cu toate celelalte in jurul carora stau stransi in aceasta ultima noapte…

…

Toata aceasta debusolare, ce ne indeparteaza pe unii de altii, pleaca de la esecul de a raspunde unei singure intrebari. Una chinuitoare insa, ce a incins mintile multora de-a lungul zbuciumatei noastre deveniri. Cine suntem? Da, exista un mister important in raspunsul acestei intrebari. Un secret teribil… Ce contine cel mai tulburator aspect al naturii fiintei umane. Odata cunoscut si acceptat, acesta va putea descatusa sufletele fiintei umane, putand astfel sa paraseasca insula sortita pieirii, revenind la adevarata lor natura, de suflete ale luminii spiritului… Pentru ca intelegerea acestui mister este un adevar menit sa elibereze…

Despre deslusirea  misterelor legate de natura fiintei umane ne vom ocupa, mai departe, in paginile acestui blog…

********************

„Elibereaza-ma”

(To Deliver =  a elibera/a izbavi/a naste/a salva)

Elibereaza-ma, din tristetea mea
Izbaveste-ma, de toata nebunia
Naste-mi, curajul de a ma ghida
Salveaza-ma, de rezistenta din mine

Toata viata am fost ascuns
Dorindu-mi sa fie cineva exact ca tine
Acum ca esti aici, acum ca te-am gasit
Stiu ca tu esti cel ales sa ma scoata inafara

Acorda-mi, dragoste si grija
Preda-mi despre a da si a primi
Elibereaza-ma, de crucea ce o indur…