Constiinta de sine – Must see!

<<< Home Page

 

Motto:

„(Con)Stiinta l-a scapat pe om de zeii cei multi si razbunatori din mintea sa, il indeparteaza de dumnezeul rau si inchipuit de vechile dogme si il apropie de singurul Dumnezeu, cel al adevarului, al dreptatii si al bunatatii „ (Noita R Ipsni)

 

Tu cititorule, fiind om, faci parte dintr-o specie privilegiata care, alaturi de doar alte opt specii (gorile, cimpanzei, orangutani, bonobo, delfini, elefanti, orci si garagate) din miliardele de specii existente pe planeta noastra poate sa isi recunoasca propria imagine reflectata de o oglinda.  Acest atat de simplu fapt – definitoriu insa pentru drumul evolutiei spiritului nostru – poate fi realizat datorita starii de perceptie denumite constiinta de sine. Felul in care apare prima manifestare a acestui fenomen atat de important in mintea umana il vei gasi in acest articol.

 

Tu esti chiar constiinta ta de sine. Cu ea discut eu acum. Ea citeste aceste randuri. Constiinta ta de sine este partea din tine care face posibil acest dialog. De aici, din jurul ei, porneste totul. Toata aventura exsistentei unui om.

Daca s-ar dovedi  deopotriva posibile,  atat ‘teleportarea’ dintr-un loc in altul cat si ‘reincarnarea’ dintr-o existenta in alta,  acestea ar presupune  ‘deplasarea’ a chiar constiintei de sine. Altfel, nu ai mai fi tot tu, ci cu totul altcineva…  Presupune deplasarea constiintei de sine impreuna cu intreaga sa colectie de amintiri si experiente memorate inca de la inceputul existentei sale…

Dar ce este constiinta de sine pana la urma? Este ceva specific doar omului? Este ceva mostenit genetic? Sau ceva dobandit?

Sa comparam comportamentul omului cu un animal. Hai sa observam reactiile unui pui de animal aflat in fata unei oglinzi, in paralel cu reactia unui pui de om pus in fata unei oglinzi. Porneste, te rog, simultan urmatoarele doua ecrane de mai jos:

Destul de asemanatoare, nu gasesti?

Si hai acum sa ne uitam la reactiile unui caine adult. Acesta vede imaginea reflectata de oglinda, dar o interpreteaza ca fiind nu o imagine, ci un alt caine. Chiar se uita in spatele oglinzii.

Cainele nu poate realiza ca latra la propria sa imagine. Intelegem astfel ca animalele nu isi constientizeaza forma si imaginea propriului corp. Putem spune ca animalele nu au constiinta de sine. Sau ca nu este nici pe departe atat de dezvoltata precum este cea a omului.

Si astfel, fara o constiinta de sine, evolutia spiritului animalelor se opreste aici.

Prin comparatie, omul trece de aceasta bariera mentala, devenind astfel constient de propria persoana. Din acel moment, intreaga sa experienta de viata se va raporta acestei  nou tip de ‘traire’, numita constiinta de sine.

Te invit sa ne uitam in continuare la chiar acest moment unic si special, de cotitura in aventura vietii noastre, momentul in care micutul pui de om se recunoaste in oglinda. Momentul in care eul face cunostiinta cu imaginea corpului sau, ‘incarnandu-se’ in ea…

Studiile arata ca pana la varsta de 18 luni, copilul – asemenea cainelui adult – vede imaginea sa in oglinda dar o interpreteaza ca fiind a altui copil. Si el, ca si cainele adult, se va uita in spatele oglinzii incercand sa-l afle acolo unde ii spune mintea sa ca este.  Apoi, dupa un an si jumatate de exercitii petrecute si in fata oglinzii, mintea sa face in sfarsit legatura intre imaginea din oglinda a unui punct de vopsea rosie – ‘pictata’ pe ascuns de parinte pe fruntea copilului – si propria sa frunte. In acel moment, copilul va duce mana direct pe pata de pe fata sa…

Este momentul de cotitura, cel ce ne deosebeste fundamental de animale.

 

Despre acest studiu poti afla mai multe detalii aici (Cand se formeaza constiinta de sine).

Ceva mai tarziu, copilul aflat in fata aceleiasi oglinzi, va intoarce capul spre spate in clipa in care va observa – in oglinda – ca cineva tocmai i s-a ‘strecurat’ in spate… Rotirea privirii spre persoana din spatele sau, momentul in care Eul isi consientizeaza pozitia in spatiu a corpului sau. Este momentul in care constiinta de sine, si-a definitivat granitele existentiale. Este finalizarea nasterii ‘punctului de origini’ din care ‘noul pui de om’ isi va incepe explorarea lumii si totodata cucerirea ei…

Este momentul in care un nou Eu isi primeste pozitia in lume,  precum o origine in centrul unor axe in sistem tridimensional. In jurul acestui eu ca o origine, cuvintele vor incepe sa graviteze, cu acestea va putea vorbi, scrie, citi, apoi va gandi rational si logic, va judeca matematica si va cunoaste celelalte stiinte si astfel ‘inarmat’, omul va porni propria sa experienta in explorarea lumii.

CONCLUZIA ARTICOLULUI:

Ce este omul?

Omul este o constiinta de sine care, uitandu-se in oglinda, va vedea imaginea unei femei ori a unui barbat.

Daca va tine un caine in brate, va vedea o femeie sau un barbat tinand in brate un caine.
Cainele nu va vedea nici omul si nici pe el insusi.
Pentru ca el nu este o constiinta. Va vedea doar o persoana langa un caine.

Aceste idei, dezvoltate pe larg le gasesti aici:  Teoria Inilor

Anunțuri

3 răspunsuri to “Constiinta de sine – Must see!”

  1. interesant intr-adevar, mi-a raspuns la cateva intrebari articolul tau.

  2. … impresionant articol…

  3. „animalele nu isi constientizeaza forma si imaginea propriului corp. Putem spune ca animalele nu au constiinta de sine.”

    Animalele au constiinta de sine altfel nu s-ar mai speria cand aduci foc langa ele, nu s-ar mai speria de un obiect ascutit – arata un cutit unui caine si va deveni ezitant se va retrage desi nimeni nu i-a spus vreodata ca acel cutit poate face rau chiar daca tu i-l vei arata cu multa dragoste si compasiune. .Ca nu au o evolutie atat de accelerata ca a omului in privinta dezvoltarii constiintei, e posibil. Poate nu ai auzit de papagalul care a fost supus unor studii stiintifice in urma carora s-a demonstrat ca poate recunoaste culori, poate sa gandeasca – l-au invatat cuvintele nu doar sa le repete mecanic ci sa le spuna cand vrea ceva etc.

    Copilul de care spui a fost invatat de parinti ca acela este el, deci granitele i-au fost definite de parinti nu de el singur la acea varsta. Asa cum spui, dupa cativa ani incepe sa-si recunoasca limitele existentiale dar daca se intampla mai devreme o face ajutat de parinti si nu singur.

    Te-ai intrebat cumva, daca animalele ar intelege graiul omenesc, nu cumva si-ar putea constientiza si ele Sinele mai devreme ? O similaritate gasesti in invataturile spirituale fara de care omul nu ar fi capabil sa-L cunoasca pe Dumnezeu, sa-si cunoasca Sinele daca vrei.

    Tu ai fi un salbatic care s-ar hrani cu ciori vanate daca nu exista DEJA toata cunoasterea ce ai dobandit-o din mediul in care te-ai nascut. Nici ca aveai habar ca te numesti om, daramite ca tu esti de fapt o fiinta spirituala. In intruparea ta fizica toata cunoasterea ta apune, in clipa in care te plamadesti in uterul mamei, se produce un RESET total a tot ceea ce stii ca esti acolo in plan spiritual.

    Devine limpede acum ca este nevoie de interventia cuiva cu mult evoluat peste tine pentru ca tu sa te dezvolti la randul tau ? Poate ca primul om a fost ajutat de o fiinta superioara care stia mai multe sau poate Dumnezeu a facut posibila o „strafulgerare” prin care omul sa isi recapete o parte din cunostintele lumii spirituale.

    Deocamdata nimeni nu stie cum a aparut omul, se merge doar pe presupuneri – maimuta, Adam si Eva – dar ce stim sigur este ca starea de constienta alerta in care se produce tot ceea ce exista ori se intampla e sufletul nostru. Cand iti observi propriul corp de fapt aceasta constientizare (Constiinta) isi priveste haina pe care a imbracat-o.

    Iluzia ia nastere in urma actiunii simturilor fizice cand acestea lucreaza deoarece faci confuzia sa crezi ca tot ceea ce percepi cu ele esti tu.La fel se aplica in cazul animalelor. De exemplu cand te palpezi usor. Si animalele, pasarile de exemplu, au constiinta corpului lor altfel nu si-ar mai curata aripile nu si-ar mai face toaleta zilnica si nu si-ar mai roade unghiile pentru a le scurta cand le incomodeaza. N-ar sti daca aripa pe care o ingrijesc face parte din corpul lor. Din pacate ne impiedica bariera limbajului, NU STIM (nu ca nu se poate) sa comunicam cu alte fiinte pentru a fi intelesi pentru ca daca am sti, cu siguranta am observa ca ele evolueaza ca si oamenii insa nu se stie in ce masura. Dar mi se pare logic si de bun simt si poti verifica oriunde cand vrei, ca animalele sunt ca si oamenii , adormiti, adica nu exista cineva care sa comunice pe limba lor si sa le indrume pentru a-si realiza Sinele. Ce este Sinele ? E viata omniprezenta in orice vietate din regnul animal si vegetal. Este forta care anima toate vietuitoarele, singura forta care nu se supune degradarii. Iisus a numit-o Viata Vesnica, Tatal Meu, Dumnezeu etc.

    Daca doresti sa ma lamuresti de anumite lacune putem discuta mai multe pe forum, spiritualitate.net.
    Eu ti-am scris din ceea ce am experimentat si apoi am inteles. Daca tu consideri ca am inteles ceva eronat, te rog sa-mi explici. iti voi fi recunoscator.
    Pace si lumina .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: