Geneza si Realitatea
Sa verificam acum daca in Geneza stau scrise mesaje – adevaruri Stiintifice – pe care nu am reusit inca sa le vedem, sau daca nu sunt decat o insiruire ilogica de idei nerealiste, asa cum cred cei mai multi oameni, astazi…
Pentru aceasta, voi pune in ordinea fireasca cateva etape determinante ale evolutiei omului, asa cum au fost ele descoperite de Stiinta, dupa care voi incerca sa pun alaturi versurile din Geneza corespunzatoare, daca bineinteles, acestea exista…
A. Stiinta a descoperit ca:
1. Undeva candva, pe scara timpului, in urma evolutiei speciilor, respectandu-se legi rationale ce ordoneaza universul, au aparut animale bipede – masculi si femele – stramosii ai Omului – barbati si femei.
2. Aceste animale, prin ‘grija’ instinctelor si prin ‘truda’ genelor care le construiau, nu aveau alta menire decat sa creasca si sa se inmulteasca, pentru ca mai tarziu, sa poata sa stapaneasca Pamantul.
3. Precum in cazul celorlalte animale, procurarea hranei se facea prin culesul fructelor si vanarea unor vietati. Pe vremea aceea, inca nu se stia de cultivarea pamantului.
4. La un moment dat, in mintea acestor fiinte, a aparut constiinta de sine, mecanism prin care stramosii omului au inceput sa observe cu ochii mintii si astfel sa inteleaga ceea ce exista si se intampla in jurul lor.
5. De atunci acestia au putut incepe sa intelega ceea ce observau, insa, neavand inca un sistem de comunicare intre ei a celor descoperite si intelese – pe masura constiintei de sine dobandite-, se simteau, asemenea unor oameni ce nu-si vorbesc, singuri.
6. Asa ca urmatorul pas al evolutiei spiritului lor a fost inventarea cuvintelor. Si astfel, au inceput sa denumeasca vietuitoarele, obiectele si actiunile observate si cu ajutorul lor sa inceapa sa comunice. Au devenit, din animale necuvantatoare, primele fiinte cuvantatoare.
7. Cunostiintele observate si intelese se acumulau formand experienta fiecarui individ in parte, dar se pierdeau odata cu disparitia fizica a acestuia. Astfel, neexistand inca mecanismul de transmitere a experientei cumulate spre ceilalti, si in special spre generatiile ce urmau, fiecare individ trebuia sa ia intreaga cunoastere de la inceput. Iar acest lucru il facea pe om – ca si vietate -de parca ar fi fost in continuare, tot singur.
8. Urmatorul pas al evolutiei spiritului omului a fost inventarea unei scoli primitive, prin care cunostiintele dobandite erau impartasite celorlalti, in folosul comunitatii.
9. Din acel moment, mintile oamenilor dobandeau cunoasterea celorlalti de pana la el, si acumuland experienta, deveneau trup comun cu aceastea. Si astazi, un om reprezinta, dincolo de trupul sau mostenit genetic de la parinti, suma informatiilor acumulate pana in acel moment, incluzand aici si stiinta de a se folosi de ele.
10. Astfel copilul omului, primind cunoastere de la parinti, de la scoala, si mai tarziu de la intreg Sistemul Educativ, devenea pregatit sa-si traiasca noua existenta diferita de cea a animalelor. Sistemul Educativ era ‘mama’ noii sale vieti.
11. Astfel inarmat cu stiinta invatarii, acumularii si transmiterii cunostintelor, omul a pornit pe cale cunoasterii, descoperind stiintele, ca niste instrumente de lucru intr-o gradina a roadelor vietii.
12. Curand, omul a mai invatat ceva de la constiina sa. Ca noile lucruri venite in viata sa, nu-i aduceau doar beneficii. Si ca, daca nu le trata cu intelepciune si discernamant, acestea se puteau intoarce importiva lui. Precum focul care il incalzea, ii pregatea mancarea si ii lumina noptile, dar care il si putea arde…
13. Din acele vremuri, omul si-a inceput existenta constiintei de sine, bazata pe pe reguli, legi si percepte, aflandu-se in vesnica lupta cu tentatiile ce-si aveau obarsia in instinctele de animal pradator din adancul lor.
14. Din pacate omul, impins de pornirile instinctelor, a gresit aproape de fiecare data cand s-a folosit de roadele stiintei si cunoasterii, incercand cu degetul atat focul cat si taisul sabiei, atat puterea dinamitei cat si pe cea a energiei atomice. A construit, dar in acelasi timp, a si distrus. A ajutat viata sa traiasca, dar a si omorat-o.
15. Primele activitati-beneficii care au marcat noua existenta a omului – ce incepea astfel sa se diferentieze de cea a animalelor -, rod al constiintei de sine, al invatarii si a acumularii de experienta, au fost stiinta cultivarii pamantului si stiinta domesticirii animalelor.
16. Ceva mai tarziu, oamenii au mai devenit constienti de ceva special, de ceva ce nu exista decat in mintea omului, si anume credinta in divinitate.
Sper ca sunteti de acord cu veridicitatea afirmatiilor de mai sus.
1. „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” (Undeva candva, pe scara timpului, legi rationale ce ordoneaza universul, au construit prin procesul de evolutie al speciilor, animale bipede – masculi si femele – stramosii ai Omului – barbati si femei.)
2. „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Aceste animale, prin ‘grija’ instinctelor si prin ‘truda’ genelor care le construiau, nu aveau alta menire decat sa creasca si sa se inmulteasca, pentru ca mai tarziu, sa poata sa stapaneasca Pamantul.)
3. „Pe câmp (…) nu era nimeni ca să lucreze pământul.” (Precum in cazul celorlalte animale, procurarea hranei se facea prin culesul fructelor si vanarea unor vietati. Pe vremea aceea, inca nu se cunostea stiinta cultivarii pamantului.)
4. „Atunci, Domnul Dumnezeu (…) a suflat în faţa (omu)lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” (La un moment dat, in mintea acestor fiinte, a aparut constiinta de sine, mecanism prin care starmosii omului au inceput sa observe cu ochii mintii si astfel sa inteleaga ceea ce exista si se intampla in jurul lor.)
5. „Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el.” (De atunci acestia au putut incepe sa intelega ceea ce observau, insa, neavand inca un sistem de comunicare intre ei a celor descoperite si intelese – pe masura constiintei de sine dobandite-, se simteau, asemenea unor oameni ce nu-si vorbesc, singuri.)
6. „Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice”. (Asa ca urmatorul pas al evolutiei spiritului lor, a fost inventarea cuvintelor. Si astfel, au inceput sa denumeasca vietuitoarele, obiectele si actiunile observate si cu ajutorul lor sa inceapa sa comunice intre ei. Au devenit, din animale necuvantatoare, primele fiinte cuvantatoare.)
7. „…dar pentru Adam (tot) nu s-a găsit ajutor de potriva lui” (Cunostiintele observate si intelese se acumulau formand experienta fiecarui individ in parte, dar se pierdeau odata cu disparitia fizica a acestuia. Astfel, neexistand inca mecanismul de transmitere a experientei cumulate spre ceilalti, si in special spre generatiile ce urmau, fiecare individ trebuia sa ia intreaga cunoastere de la inceput. Iar acest lucru il facea pe om – ca si viatate -de parca ar fi fost tot singur.)
8. „Coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.” (Urmatorul pas al constiintei omului (ADAM) pe drumul evolutiei spiritului sau, a fost inventarea unei scoli primitive (EVA), prin care cunostiintele dobandite erau impartasite celorlalti, in folosul comunitatii.)
9. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” (Din acel moment, mintile oamenilor dobandeau cunoasterea celorlalti de pana la el, si acumuland experienta, deveneau trup comun cu aceastea. Si astazi, un om reprezinta, dincolo de trupul sau mostenit genetic de la parinti, suma informatiilor acumulate pana in acel moment, incluzand aici si stiinta de a se folosi de ele.)
10. „Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii” (Astfel, copilul omului primind cunoastere de la parinti, de la scoala, si mai tarziu de la intreg Sistemul Educativ, devenea pregatit sa-si traiasca noua existenta diferita de cea a animalelor. Sistemul Educativ era ‘mama’ noii sale vieti.)
11. „Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat” (Astfel inarmat cu stiinta invatarii, acumularii si transmiterii cunostintelor, omul a pornit pe cale cunoasterii, descoperind stiintele, ca niste instrumente de lucru intr-o gradina a roadelor vietii.)
12. „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Curand, omul a mai invatat ceva de la constiina sa. Ca noile lucruri venite in viata sa, nu-i aduceau doar beneficii. Si ca, daca nu le trata cu intelepciune si discernamant, acestea se puteau intoarce importiva lui. Precum focul care il incalzea, ii pregatea mancarea si ii lumina noptile, dar care il si putea arde…)
13. „Şarpele (porniri instincuale)însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ. (…)Sarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri!” Mancand (incalcand limita) din pomul cunostiintei binelui si raului (discernamantului), ci ca „în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, (tentatiile puterii) cunoscând binele şi răul” (Din acele vremuri omul a inceput sa traiasca o existenta dictata de constiinta, bazata pe pe reguli, legi si percepte, constiinta ce-l avertiza asupra pericolului tentatiilor ce-si aveau obarsia in instinctele de animal pradator din adancul lor.)
14. „Şi i-a zis Dumnezeu: Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?”
Zis-a Adam: „Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine (stiinta), aceea mi-a dat din pom şi am mâncat”.
Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: „Pentru ce ai făcut aceasta?” Iar femeia a zis: „Şarpele ( pornirea instinctuala) m-a amăgit şi eu am mâncat”. (Din pacate omul, impins de pornirile instinctelor, a gresit aproape de fiecare data cand s-a folosit de roadele stiintei si cunoasterii, incercand cu degetul atat focul cat si taisul sabiei, atat puterea dinamitei cat si pe cea a energiei atomice. A construit, dar in acelasi timp, a si distrus. A ajutat viata sa traiasca, dar a si omorat-o.)
15. „După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: „Am dobândit om de la Dumnezeu”.
„Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ.” (Primele activitati care au marcat noua existenta a omului – ce incepea astfel sa se diferentieze de cea a animalelor -, rod al constiintei de sine, al invatarii si a acumularii de experienta, au fost stiintele cultivarii pamantului si a domesticirii animalelor.)
16. „Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set. Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.” (Ceva mai tarziu, oamenii au mai devenit constienti de ceva special, de ceva ce nu exista decat in mintea omului, si anume credinta in divinitate.)
C. De ce asa si nu altfel trebuie citita si inteleasa Biblia?
Pentru ca doar asa are sens, si inca unul in stare sa recheme Stiinta sa o studieze cu atentia cuvenita ***
Si mai are puterea sa redea credinta in adevar, sa impace intre ele Religia si Stiinta, si astfel sa ne reuneasca si pe noi, toti ceilalti.
Dar de ce este scrisa altfel decat ar fi trebuit sa fie?
Raspunsul il vei gasi printre adevarurile de aici:
http://www.descopera.org/traducerile-si … ipturilor/
Aceasta interpretare este firesc sa fie pusa sub semnul indoielii, insa pana cand va aparea o alta mai buna, ramane singura care se pliaza pe adevarul istoric.
***
Sundar Singh spunea: „Ateii vor începe să cerceteze scrierile sfinte şi se vor preocupa să înţeleagă ştiinţa spiritului, căutând să descopere tot ceea ce este ascuns în om.”
ADEVĂR ŞI CONŞTIINŢĂ 
Lasă un comentariu