Dualita Existentia – Must see!

 << HOME  

   Toţi (oamenii) avem două feţe: cu una te naşti, iar pe cealaltă ţi-o formează societatea.  (Freud)               

Ai observat, tu cititorule, ca mai toate animalele mamifere (ma feresc sa spun absolut toate, desi nu cunosc vreo exceptie), chiar daca nu au intrat niciodata in viata lor in apa, daca ajung intr-o apa adanca, acestea incep sa inoate? Si pot sa inoate astfel cu usurinta, o perioada nedefinita de timp.
   

Pisica, iepurele, cainele, soaricele, calul, ursul, lupul, vulpea, elefantul, tigrul, leul, zebra, antilopa s.a.m.d., odata ajunsi in apa, incep sa inoate perfect, ca niste inotatori profesionisti. Toate aceste animale stiu instinctiv sa inoate.
Practic, instinctul de supravietuire “dezarhiveaza” instant un program niciodata folosit pana atunci de animal, care preia automat controlul miscarii membrelor, acesta incepand sa inoate.   

Uite, asa cum o face acesta catelusa tinuta deasupra apei:  

                 

In tot sirul de mamifere care beneficiaza automat de aceasta facilitate nu se regaseste tocmai… omul.
    

  

  

  

Tocmai omul, mamiferul din varful piramidei evolutiei!                

     

De ce, dintre toate animalele doar omul nu mai stie sa inoate?

Ca sa poata inota, omul trebuie mai intai sa fie instruit. Instructiunile specifice inotului trebuiesc ‘instalate’ din timp in mintea sa, si este necesara o perioada lunga de invatare si exersare.                            

 Adevarat ca, dupa ce invata si exerseaza,  omul va inota cu un randament superior tuturor celorlalte mamifere.    Asadar, omul neinstruit de societate in ale inotului, este (probabil) singurul mamifer care se ineaca.  

  

Cu o singura exceptie, absolut notabila: omul aflat in primele luni de viata! Ba chiar din momentul nasterii, vezi nasterile sub apa.     

De ce, din intreaga viata a unui om, acesta poate inota instinctiv, doar  inainte de a-i aparea constiinta de sine?

Trupul omului  (copilul foarte mic) inoata si el precum toate celelalte animale mamifere, instinctiv, caci este evident ca nimeni nu l-a invatat.  Foarte curios lucru, copilul inoata folosind miscari identice cu ale animalelor, ghidat fiind, in mod cert, de aceleasi programe-instincte. Copilul poate ‘beneficia’ de acest program salvator doar pana cand incepe sa devina… om, respectiv pana pe la varsta de 18 luni, cand devine constient de sine (trecand testul recunoasterii proprii imagini in oglinda). Pana cand mintea cea noua, cea dobandita, cea construita in jurul constiintei de sine, rod al educatiei parintilor sai, preia controlul total asupra actiunilor corpului, blocand cealalta minte de animal. Si astfel, pierde accesul la mintea ce detinea programul de inot instinctual.  

Daca copilul de om ar fi o minte de animal educata, atunci ar fi trebuit  sa ramana in mod obligatoriu si cu stiinta inotului instinctual. Realitatea ca nu mai are acces la acesta indica faptul ca noua sa minte, de om, se dezvolta fie stergand mintea de animal si rescriind-o peste aceasta, fie inhiband mintea de animal, izoland-o  pe undeva prin creier, de o asa maniera incat aceasta nu isi mai poate controla miscarile propriului corp!  

  

Din momentul in care copilul capata constiinta de sine, devenind astfel om, mintea animalica a trupului sau devine prizoniera propriului corp. Prizoniera mintii de om, prizoniera in propriul trup.   

Dar de ce spun ca ramane prizoniera, si nu este direct stearsa din creier? Pentru ca exista inca un fapt ce releva aceasta varianta: sindromul mainii straine.  

Se spunea la un moment dat in articolul  CINE SUNTEM? – facandu-se referire la ‘Sindromul Mainii Straine’ – ca in fiecare dintre noi se gasesc doua minti, una la vedere, a omului (nascut/format/educat de societate), si una ascunsa vederii, cea a animalului (trupul nostru purtator).  

                     

In creierul unui om se regasesc doua minti: o minte este cea umana, rationala, dobandita prin educare si definita de constiinta de sine, si cealalta minte este cea a animalului biped – trupul nostru ghidat de instincte – ramasa prizoniera in propriul sau corp.  Si mai spuneam ca aceasta dualitate existentiala poate fi observata in cazul sindromului mainii straine, sindrom ce apare la cei operati de epilepsie (le sunt separate cele doua emisfere ale creierului).                             

                  

 Furia sinucigasa a ‘mainii straine’ arata, poate, frustrarea adunata in zecii de ani de neputinta a mintii trupului animalului de a-si controla corpul… Arata revolta impotriva uzurpatorului. Mintea animalului in mod cert vede aceleasi lucruri cu noi, privind neputincios lumea prin aceeasi ochi. Si nu de putine ori nu-l simtim cum ii ingheata sangele in vene, de frica, atunci cand ne dam intr-un Montaigne Russe…  

Fiecare dintre noi am fost ‘dresati’ de catre parinti, inca de mici copii. Ca un foc purtat de la o lumanare la alta. Fara acest dresaj, am fi precum copii ‘ferali’ gasiti in jungla, simple animale salbatice.  

Nici macar bipezi nu am fi  – dovada stau aceiasi copii salbatici ai junglei – caci pana si acest lucru este deprins in mod ‘fortat’ datorita educatiei parintilor. Parintii ne invata din primele luni de viata sa avem constiinta de sine.                                  

Noi oamenii suntem, intr-un anume fel, instructiuni inteligente ce graviteaza in jurul unei constiinte de sine, totul petrecandu-se langa mintea de animal din creierul trupului ghidat de instincte ale aceluiasi animal…                                  

„EUL„, constiinta de sine, este un implant strict informational (spiritual) ‘sadit’ de parinti in mintea de animal a trupului, inca din primele luni de viata.  (Vezi formarea Constiintei de Sine) Acest implant  este ‘insamantat’ si creste  prin educatie.  In timp, implantul spiritual, altoiul ‘divin’, izoleaza mintea animalului nu o educa!  

Mintea prizoniera a animalului poate fi simtita preluand controlul actiunilor corpului atunci cand drogul sau bautura ‘amorteste’ mintea educata (rationalitatea din om), incepand a comite fapte reprobabile.  De asemenea, aceeasi minte prizoniera se mai face simtita atunci cand in situatii de urgenta, de spaima, paralizeaza simturile si vointa. Adrenalina* ce circula atunci prin corp si induce nevoia intensa de fuga din fata pericolului, este secretata de catre ‘mintea de animal prizoniera in propriul ei corp’ in vreme ce ‘mintea implantata, rationala’, va trage calm de volanul masinii – spre exemplu – deviind in ultima clipa coliziunea fatala.  

***                  

Mintea de om nu este o minte educata, de animal, de centaur, ci o minte  cuceritoare,  ‘invadatoare’, de calaret suit in saua calului, a trupului sau. Un ‘implant’ operat prin educatia parintilor, un ‘altoi’ al spiritului. Al spiritului ordonator din univers…  Un altoi divin…                             

Acesta este marele mister existential al fiintei umane…      

Si tot acesta poate fi, mai curand, pacatul biblic in care ‘ne nastem si in care traim’, dupa cum se spune in traditia religiei crestine „omul este nascut din pacat si traieste in pacat„, gresit interpretat insa de cei mai multi ca fiind interdictia incalcata de catre Adam de a manca din pomul interzis. Ori poate… sexul conceptiei. Cum spuneam, in om si numai in el, exista doua minti: una constienta de sine, si cealalta ramasa prizoniera in bezna, mintea animalului trupului nostru.  Dualitatea naturii existentiale a omului…                              

************************                               

 CONCLUZIE -REZUMAT

Atata vreme cat un copil poate fi nascut direct in apa, sau aruncat in apa adanca dupa o perioada anume de timp, aparandu-i acest gest reflex datorita caruia incepe sa inoate (identic cu toate celelalte mamifere), demonstreaza faptul ca in mintea lui exista un program – demonstrat de altfel si de filmuletul cu catelusa – care se pune in rulare instantaneu in caz de necesitate, si care coordoneaza miscarile astfel incat acesta sa poata inota, da? 

Cat dureaza aceasta anumita perioada? Aici este cheia problemei! 

Dureaza pana cand copilului, ‘dresat’ de educatia parintilor, ii apare constiinta de sine. (Poti urmari pe acest blog, si articolul Constiinta de Sine pentru lamuriri suplimentare). Din acel moment copilul devine om, iar intrebarea mea este: devine om prin educarea mintii sale de animal dresat (?), ori in paralel cu acea minte animalica, este scrisa o minte noua, definita de constiinta de sine, de la care porneste intreaga aventura a vietii a fiecarui om, viata fundamental diferita de cea a animalelor de care – fata de cimpanzei, de pilda – ne despart genetic doar 1,4 procente! 

Adica noi suntem niste cai dresati, niste Centauri, ori niste calareti umani aflati in saua calului-trupului nostru, cal-trup, atentie, posesor al propriei sale minti? 

Faptul ca toate mamiferele mature pot inota instinctual in vreme ce omul neinstruit nu o poarte face, alaturi de faptul ca pana cand copilul mic devine om, acesta poate inota si el instinctual iar dupa aceea nu o mai poate face, lasa deschisa speculatia existentei simultane acestor doua minti, in om. 

Faptul ca omul adult se ineaca, arata ca prima minte, cea a trupului animalic, nu mai are posibilitatea de a-I coordona miscarile trupului, aceste afiind preluate in totalitate de noua sa minte, cea de om constient de sine. Iar aceasta minte, fara a fi instruita corespunzator, nu poate inota! Este clar! 

Mai departe, am cautat situatii in care s-ar fi putut constata manifestarea aceastei minti ramasa prizoniera in propriul sau trup, si am gasit Sindromul Mainii Straine, situatie in care, daca vei urmari cu atentie micul filmulet postat pe blog ori vei cauta pe net, ai sa vezi ca dupa operatia de lobotomie, apare inca o personalitate in mintea omului respectiv, ce are acces la coordonarea miscarii unei maini. Aceasta mana cu care pacientul nu poate recunoaste prin pipait obiecte strecurate in ea – fapt ce demonstreaza lipsa comunicarii intre mintea omului si ea – acesta mana, spuneam, face lucruri impotriva posesorului sau, rupand hainele de pe el, descheind nasturii pe care cealalta mana tocmai ii incheie, sau mai grav, chiar incercand sa sugrume in timpul noptii, pe subiectul in cauza… (Suicid) 

Aceasta manifestare poate fi, gandesc eu, a animalului tinut prizonier in propriul sau corp, care are acces, dupa cum se vede, la informatiile vizuale ale trupului sau insa nu si la coordonarea miscarilor. O manifestare plina de ura si de frustrare contra invadatorului propriului corp, entitatea umana pur spirituala. 

Si inca, mai poate explica ideea biblica cum ca omul se naste si traieste in pacat. 

************************ 

Acum, dupa ce ai aflat toate acestea, daca vei asculta mesajul versurilor melodiei urmatoare, te va incerca sentimentul ca acesta vine de la insasi esenta fiintei umane, constiinta, la randul ei prizoniera intr-un corp strain. O entitate ce ar putea fi nemuritoare daca nu ar mai fi obligata sa traiasca in acest trup efemer, „bolnavicios si stricacios”…    

                                     

„Elibereaza-ma”                                  

(To Deliver =  a elibera/a izbavi/a naste/a salva)                                  

Elibereaza-ma, din tristetea mea
Izbaveste-ma, de toata nebunia
Naste-mi, curajul de a ma ghida
Salveaza-ma, de rezistenta din mine                                  

Toata viata am fost ascuns
Dorindu-mi sa fie cineva exact ca tine
Acum ca esti aici, acum ca te-am gasit
Stiu ca tu esti cel ales sa ma scoata inafara                                  

Acorda-mi, dragoste si grija
Invata-ma despre a da si a primi
Elibereaza-ma, de crucea ce o indur…                                  

********                                  

(*Adrenalina – este un hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri de stress. Ajunsă în sânge ea determină creşterea frecvenţei cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor şi pregătirea organismului pentru o producere masivă de energie prin arderea lipidelor (lipoliză) şi sinteza glucozei.)                                  

                                   

                                   

<< BACK – HOME PAGE