Evolutia, rod al intamplarii?

 

Asa cum se intampla de cele mai multe ori in viata, cand cauti ceva, dai peste altceva… Intrucat consider interesante atat ceva-ul cat si altceva-ul, mai jos le vei gasi pe ambele…

Ce cautam:

Cautam sa inteleg de ce exista o anume pata de lumina pe aripile unor fluturi… Cine nu s-a minunat la vederea unui fluture cu ochi falsi pe aripi? Inteleg ratiunea existentei ochilor, respectiv inducerea ideii unui alt animal, un camuflaj ca atatea altele, dar cum de este acesta atat de exact incat sa reproduca pana si reflexia luminii cerului in ochi? Uitandu-ma la reflexia luminii din acei ochi, m-am intrebat cum de a fost posibil ca si acest detaliu sa existe, judecand ca evolutia se petrece la intamplare… Daca as fi vazut o sumedenie de alti fluturi care sa aiba cate o pata alba prin diverse locuri pe aripa, iar printre acestia, cativa sa o aiba intamplator chiar pe centrul irisului, atunci nu aveam de ce sa ma mir.

Dar, neexistand decat fluturi cu pata corect pozitionata, nu pot sa inteleg decat ca aceasta nu mai este un rod al simplei intamplari. Al intamplarii oarbe. Nu stiu cum, nu stiu de ce, nu stiu cine, dar stiu ca exista ceva mai mult decat evolutia oarba…

O bufnita, mi-am spus:

Cautand pe net, am vazut – cum era si firesc – ca asemanarea aceasta este studiata de mult:

OK, mi-am spus, dar de ce oare lumina este in partea de jos? Normal ar fi fost sa vina de sus, ori poate cel mult din fata. Si am cautat poze cu fluturi-bufnita, cum se numesc ei:

Se observa ca mai are inca un ‘ochi’, mai mic, si care aduce mai mult a gaura… In plus, interesant este si modelul din partea de dreapta-sus, cele doua siruri bej. Cautand alte poze in continuare, una dintre ele mi-a atras atentia in mod deosebit. Mai mult, am avut o tresarire… In fapt, doar ca fluturele statea atarnat pe spate, insa imaginea sa mi-a evocat pe loc un cap de… soparla????

  

Peste ce am dat:

Am dat peste imaginea capului unei reptile! A doua gaura pare a fi nara, iar cele doua siruri bej, par a fi dinti! Sau, solzi de reptila. In plus, lumina din ochi, vine acum corect, reflectant cerul… Asa ca am cautat imagini cu reptile. Iar ceea ce am gasit, imi pare suficient ca sa schimbe numele fluturelui din bufnita in soparla!

Uaw, am spus… Si am cautat in continuare fotografii, fiecare dintre ele intarindu-mi convingerea! Solzii, nara, ochii si lumina lor. Fluturele ‘se da’ soparla, sau sarpe, nu bufnita!

Din nou imaginea fluturelui, urmata de a altor reptile:

Asta ultima, este chiar fluturele bufnita.

Sau fluturele… reptila? Adica, imita exact imaginea dusmanului pradatorului sau!

 

 

In incheiere, ma intreb retoric desigur, cum s-ar putea explica din punct de vedere pur evolutiv toata acesta camuflare? Este fluturele o constiinta de sine care, constient fiind de propria imagine, s-a automodificat genetic? Nu?  Au aparut intamplator toate aceste pete care respecta imagini reale de dimensiuni corelate intre ele, pozitii, culori, irisi si lumini? Daca acesta este rezultatul intamplarii, atunci de ce imaginea este perfecta, si nu gasim si fluturi cu ochi disproportionati, sau fara irisi, fara nari, fara dinti?… Ce ar trebui sa cred, ca au disparut toti cei doar cu ochi, dar fara nari si dinti, dovedindu-se astfel ca nu au reusit sa pacaleasca adversarii?

Sau ca, inca nu stim cu adevarat, cine este proiectantul din spatele vietii ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: