Simple gânduri
Simple gânduri – Noita R. Ipsni
*
Când te afli pe mare, te uiţi spre ţărm, pentru că de acolo vii. Când te afli în noapte, te uiţi spre stele, pentru că de acolo eşti…
*
Gândurile aparţin oamenilor, sau oamenii aparţin gândurilor?
*
Credinţa îmbină, religia dezbină
*
Obişnuim să acordăm toată atenţia copiilor, neglijând bătrânii. Deşi bătrânii sunt copiii de ieri care îşi trăiesc acum, în singurătate, ultimele clipe ale existenţei lor…
*
Parcurgând generaţii succesive, omul alunecă în timp construindu-şi o lume a definiţiilor şi a barierelor, iar acest fapt îl face unic printre toate celelalte vieţuitoare.
*
Avem putinţa necesară trăirii fiecărei clipe în parte, doar că nouă ne place să alergăm cu nerăbdare înainte, prin valurile timpului, sfârşind întotdeauna uimiţi că drumul se termină brusc cu o prăpastie pe care, din cauza inerţiei cumulate, nu mai putem să o evitam…
*
Este interesantă ideea că sunt format din atomi, însă mai interesant mi se pare gândul că atomii s-au organizat în jurul unei idei, formându-mă…*
Muzica este o poezie în care literele iau forma sunetelor, iar cuvintele pe cea a trăirilor şi sentimentelor.
*
Da, este normal să fim nefericiţi. Pentru ca fericiţi sunt doar cei săraci cu duhul…
*
Omul este o succesiune de clipe conştiente de sine, ‘prinse’ între vise şi amintiri, între sentimente şi resentimente.
*
Omenirea reprezintă continuitatea unor experienţe conştiente de sine…
*
Ne trăim cu atâta nesăbuire şi exuberanţă scurta noastră viaţă de parca am trăi o eternitate.
*
Oamenii sunt ca şi frunzele unui copac, doar că spre deosebire de acestea, nu-şi vad trunchiul, umanitatea. Şi ei se nasc într-o primăvara, se bucură de viaţă o întreagă vară, se ofilesc toamna şi mor iarna. Copacul însa, umanitatea, merge mai departe an de an, generaţie de generaţie.
*
Traieşte-ţi viaţa folosind drept unitate de măsură clipa, nu anul.
*
Realitatea ce ne înconjoară este visul împlinit al Legilor Ordonatoare din Univers, iar Omenirea este chipul înca nematerializat al Spiritului Universului
*
Adevărul stă de multa vreme în faţa noastră şi ne priveşte, doar că noi încă nu-l putem vedea…
*
Aflarea Adevărului nu va aduce o lume nouă, ci doar o nouă şi corectă percepţie asupra aceleiaşi vechi lumi…
*
Cumpatare în clipe nu în ani, experienţă acumulată şi nu bani
*
Privesc cum micuţul pui de pisică toarce fericit, frecându-se drăgăstos de piciorul meu atunci când îl mangai, şi încep să înţeleg adevărata sa formă: un gând fericit în jurul căruia s-au organizat atomii, dându-i formă materială
*
Ascultând de instincte, trupurile bărbatului şi femeii dau naştere unui nou trup, de copil. Apoi, conştiinţele din minţile lor raţionale, construiesc în mintea acestuia, o nouă conştiinţă. La animale, totul se opreşte după prima etapă…
*
“(Con)Stiinta l-a scapat pe om de zeii multi si razbunatori din mintea sa, il indeparteaza de un Dumnezeu rau si inchipuit si il apropie de un ‘Dumnezeu’ al bunatatii si adevarului”
*
Conştiinţa care se poate privi în oglinda minţii, va vedea chipul lui Dumnezeu
*
Conştiinţa de sine este acea ’suflare de viaţă’ aplicată minţii omului, pentru a deveni ‘fiinţă vie’.
*
Conştiinţa de sine separa eul de toate celelalte, dându-i astfel putinţa să aibă conştiinţă de cele din jur
*
Omul, ca şi conştiinţă gânditoare, este o suma de energii pozitive si negative ce au menirea de a susţine şi de a intreţine continuitatea actului creaţiei.
*
Doar conştiinţa minţilor noastre raţionale este aidoma ‘chipului şi asemănarii’ lui Dumnezeu, şi nu trupul bărbatului sau femeii…
*
Cu cât studiezi mai bine perfecţiunea vieţii pe pământ, cu atât devine mai evidentă convingerea că nu Creaţionismul (Divin) ci Evoluţionismul (Întamplator) este mecanismul construirii ei, tot atât de evident cum este, văzând lipsa erorilor de proiectare care ar fi trebuit să existe printre vietuitoarele întâmplător construite, că Întâmplarea trebuie să aibă drept proiectant Divinitatea…
*
A-ţi declara credinţa în Dumnezeu gândindu-te la răsplata unei vieţi de apoi, înseamnă că nu ai o credinţă dezinteresată si absolută, ci doar o frică si un troc!
*
Credincioşii din întreaga lume sunt uniţi de dragostea lor pentru Dumnezeu şi în acelaşi timp dezbinaţi de contradicţiile iscate de inţelegeea diferită a unei aceleiaşi Biblii…
*
Faptele si ideile întâlnite într-o carte inspirată nu sunt altceva decât pitoni înfipţi în stânca cunoaşterii de către alpinişti ai scrisului, de care te foloseşti în ascensiunea muntelui înţelegerii.
*
Binele făcut nu se contabilizează în contul binefăcătorului credincios, ci se regăseşte în ameliorarea stării celui ajutat, şi în ramificaţia de posibilităţi viitoare, astfel pornită. Ajutarea unei bătrânici să traverseze strada nu aduce foloase în nici vreo altă existenţă a celui ce o ajută, ci poate că tocmai a salvat viaţa bătrânicii, şi a eliminat încarcerarea celui ce urma să o calce cu camionul, cu toate implicaţiile sentimentale şi ramificaţiile viitoare în consecinţă.
*
De mii de ani, paşii drumului spre cunoaşterea lui Dumnezeu se ţin cu ghearele şi cu dinţii de o rază.
Dar nu de lumină, ci de cerc!
*
Sunt şi vorbe care produc mai multă căldură în mediul înconjurător decât lumină în minţi…
*
Gândeşte-te că fiecare dintre copiii pierduţi în războaie, în lagare, de foamete, de boli curabile ori din lipsă de şansă, înseamnă pentru umanitate, tot atatea proiecte ale evolutiei spiritului sau motor, stopate.
*
Poate că, în loc de a ne ruga la Dumnezeu să plouă ar trebui, mai curând, să-i mulţumim atunci când plouă…
*
Stând docil în mâna Inspiraţiei, scriitorul este un biet creion ce durează câteva zeci de ascuţiri…
*
Cum se face că mereu crescânda cantitate de informaţie – deşi imaterială si deci fără a avea vreo dimensiune fizică – are totuşi nevoie de un spaţiu de stocare mereu crescând la rândul lui?
*
Mintea umană este spaţiul virtual în care lumina îşi capătă cea de-a patra sa dimensiune, una spirituală.
*
Lumina adevărului produce întotdeauna o senzaţie dureroasă ochilor obişnuiţi cu întunericul minciunii. Cu timpul însă, devine noua stare de normalitate.
*
„Where is a will is a way” spune un proverb englezesc, unde este o vointa este si o cale. Toate părţile universului nostru funcţionează interconectate între ele, de la cea mai mică particulă la mintea omenească. Fiecare parte exista astfel cu un scop precis, deoarece fără ea, tot restul n-ar putea exista. Această înşiruire îmi relevă o cale raţională. Şi dacă accept ca există o cale, atunci mă întreb a cui poate fi această voinţă universală atotputernică?
*
“Dumnezeu e în voi” ni s-a spus, dar noi ne încăpăţânăm să-l căutăm în ceruri. Este adevarat, Dumnezeu este în noi, însă prizonier al temniţei minţilor noastre. De acolo trimite, prin inspiraţie, gânduri menite să ne trezească la realitate,
conştientizându-ne şi unindu-ne în responsabilitate, întregindu-l astfel pe El. Ideile acestui site încearcă să descuie lacătul ce păzeşte temniţa.
Uşa, însă, va trebui să o deschidă liberul arbitru al fiecăruia dintre noi…
